Daca pozele ar vorbi de Ombladon

dimineata ma trezesc, nu pot sa zambesc
intr-o oglinda veche, sparta in care ma privesc
totu-i jegos, stau pe pat, afara e-nnorat, detest
tot ce am in jur, sunt incordat, viata-i un test
ies grabit din casa, iar in gura liftului
dau cu picioru'cainelui din scara blocului.
da sa ma muste, ma feresc, ma gandesc
la multe intrebari puse in fata oglinzii, nefiresc.
copiii viseaza ca si noi cand
stateam la colt, la unt, cu pantalonii rupti in fund, sperand,
da' mai bine visam,
oricum, n-avem nici jumatate din ce ne doream.
anii trec, anii repede trec
si-au ramas tot mai putini cei care te-nteleg.
te tarasti cu greu prin viata, zilele le numeri si zbieri
ca timpu' trece greu atunci cand suferi.
x2
daca pozele ar vorbi,
amintirile ar fi vii,
am stii iar ce gandeam cand eram copii,
probabil poza ta din rama ti-ar sopti:
"stii, nu esti ce-mi doream sa ;

alergam prin lume, plini de spume
nu ne arde nici de glume,
cand vine vorba de zilele bune.
deja s-au dus la dracu sperantele, grijile,
ne naruiesc incet visele.
unu-si face temele, unu-si sparge venele,
unu' numara lovelele, altu' belelele. toate problemele
puse cap la cap, de fapt
in nici un cap de om oricat ar fi de apt nu incap.
nu-ti place sa stai la mana altora, nici mie,
te-ai saturat sa scrii cv-uri si totusi mana scrie.
ca n-o sa mearga nici acum esti convins.
incearca sa nu uiti cand erai copil ce ti-ai promis.
x2

inima se rupe, iti plange sufletu',
acum doar in poze iti mai vezi zambetu'.
ai albit, esti mefericit, falit,
te uiti la poza-n care ai remarcat primul rid.
greselile pe care le-ai facut in viata
te costa fara riposta,
traiesti o viata anosta.